Traducere de Octavian Cocoş
Mi-e drag de ochii tăi care mă plâng
Atunci când tu mă chinui nefiresc,
Îndoliaţi, iubirea o deplâng
Și-n suferință mă compătimesc.
Nici soarele pe-obrazul fără nor
Al dimineţii nu-i mai înfocat,
Nici un luceafăr nu-i mai lucitor
După apus, când s-a întunecat,
Decât sunt ochii tăi când mă jeleşti;
O! Dac-ar face inima la fel
Să mă bocească, tu o să-nfloreşti
Fiindu-ţi milă de-un amic fidel.
Şi o să jur că negrul e frumos
Și că-i urât tot ce e luminos.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.